Născut in 1938, a absolvit la seral cursurile Grupului Școlar Agricol din cadrul penitenciarului Aiud, promovându-și examenul de bacalaureat la frageda vârsta de 61 de ani, când era deja împărat de vreo sase ani…A urmat diploma de inginer în managementul companiilor, obținută în anul 2004, prilej cu care decanul Facultății de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală din București a obținut și el, prin decret imperial, o medalie din aur masiv (circa 25 de grame). Palatul imperial, o cojmelie enorma cu turnulete, era situat pe strada Semănătoarelor din Sibiu, la circa o suta de metri de palatul celuilalt “cap încoronat”, Regele International al Țiganilor, Cioaba (I-ul si apoi, al II-lea…), fapt care conferea o particularitate unica in lume cartierului Turnisor: zona cu cea mai mare densitate monarhica !
Nu vreau sa reiau prea multe din avatarurile marelui (un sfert de tona !)împărat brunet…Majoritatea au făcut deliciul cititorilor presei, de-a lungul anilor…Foarte putina lume site însa adevărata poveste a întemeierii dinastiei imperiale Rădulescu !
Înainte de a fi împărat, Iulica era doar un țigan descurcăreț, relativ înstărit, de altfel, chiar simpatic în analfabetismul sau vesel și lipsit de fasoane… Ruda prin alianță cu Cioaba, viermele vanității si invidiei a început însa sa-l roada…In acea perioada eram proaspăt jurnalist la o gazeta locala in Sibiu. Iulica ma mai vizita la redacție, iar eu il cultivam ca personaj monden, văzând in el o inepuizabila sursa de amuzament. Pe la sfârșitul anului 1992, din câte-mi aduc aminte, nea Iulian mi-a zis: “Hauleoo, praleo, s-a facut Cioaba rege, f*** g***m*** !!”
“Ei, asta nu-i o problema…Fa-te împărat, Iulica !” – l-am sfătuit razand , fără sa-mi dau seama ca gluma mea va dărui lumii încă un cap încoronat… Iulica a luat-o însa in serios, și-a comandat rapid o coroana de aur de un kil, manufacturata de bijutierii sibieni de la Cooperativa “Tehnica Noua”, si-a tras inel cu sigiliu Imperiului, inel cu greutatea de 65 de grame, si un soi de pijama din brocart cu fir de aur pe post de hlamida, sau, ma rog, asa ceva… Când era timp frumos, trecătorii se puteau delecta cu priveliștea absolute buimaci toare a unui individ imens așezat pe un taburet in fata palatului, cu coroana de aur pe o ureche, îmbrăcat într-o “hlamida” strălucind orbitor in soare, si cu pistolul la bracinar…
Îi plăcea sa fie in centrul atentiei. Periodic ţinea conferinte de presă în Cancelaria sa Imperială din Palat, împodobită până la refuz cu flori de plastic, covoare “persane”, arme artizanale şi picturi reprezentându-l pe el şi pe Ceausescu. Când se adunau toţi ziaristii, Împăratul dădea poruncă consoartei să aducă protocolul: “Hâmpărăteasooo…! Fă-mpărăteaso, adă de beut la oamenii ăştia !”. Împărăteasa Lămâia se supunea, bombănind: “Ho, maiestate, că viu acu’…!”
Celor care tindeau sa nu-i ia in serios autoproclamata “calitate imperiala”, Iulica avea grija sa le arate un document prin care înștiințase organele statului de faptul ca el este ditai imparatu’, ca atare ar fi cazul sa i se asigure cuvenitul respect. Hârtia respectiva (pe care am avut-o in mânş!), era însă avizata favorabil – olograf ! - de președintele Ion Iliescu precum si de alți câțiva înalți funcționari ai statului acelor vremuri… Ceea ce, fie vorba intre noi, a dus cam departe gluma !
Au urmat apoi multe si colorate peripetii… Împăratul a intreprins o calatorie in India, voiaj pe care l-a numit “expediția imperiala “Back to The Roots””, in care a tarat după el si o ziarista de la Evenimentul Zilei, a călărit pe elefanți, a fost cucerit de Taj Mahal, pe care a vrut sa-l reproducă in mărime naturala in cartierul natal, si-a comandat o statuie (înfățișându-l ca un Cezar, încoronat, in toga si cu sandale romane), a vândut (pe bani frumoși!) titluri de baroni , conți si duci oricui dorea sa devina nobil al Curții Imperiale din suburbia Sibiului…
Anii au trecut, inelul imperial cu sigiliu a luat calea amanetului, coroana a fost de mult topita de bănci creditoare, statuia a rămas neterminata, ditai imparatu’ a ajuns sa facă baie la Baia Comunala după ce apa i-a fost oprita pentru neplata, iar supușii care odinioară i se adresau cu “Maiestate” si stăteau la coada sa-i pupe inelul cu însemnele puterii într-o atitudine copiata din filmele cu mafioți, l-au renegat…
Astăzi, după ce, precum Regele Lear, a fost părăsit pana si proprii copii, Iulian Rădulescu isi duce traiul într-o coliba cu geamuri sparte la periferia unei colonii de țigani din Vâlcea, înconjurat de gunoaie.
Scârbit de ingratitudinea si apucăturile infracționale ale supușilor, Împăratul Iulian a amenințat ca va pleca din România si se va stabili la Strasbourg, unde comunitatea rromilor este mult mai liniștita, pentru ca in România rromii nu mai pot fi controlați. “Aici, nici măcar Codul Penal nu mai face fata.” – a spus Iulian.
Nu pot , in final, decât sa-i dau dreptate bătrânului împărat detronat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu