Mi-am dat seama că opinia celor care consideră opera orwell-iană, mă refer la „1984”, ca fiind o transparentă prefigurare a totalitarismului comunist este superficială și naivă. Ministerul Adevărului, „doublethink”, „newspeak”, Big Brother, toate aceste elemente esențiale ale tiraniei globale, ale fundamentalismului liberticid, sunt prezente mai degrabă în lumea în care trăim , în această perioadă a...”democrației liberale”. Diferența dintre perioada (și zona) comunistă şi ceea ce trăim astăzi, in lumea „libera”, este doar de... eficiența metodelor de manipulare, dezinformare, propagandă și spălare pe creier. În perioada comunistă eram încătușați dar știam asta, spiritul ne era în mare măsura liber. Propaganda era deșănțată, minciuna era grosolana, știam cine ne sunt călăii si îi uram .În sufletul, în mintea celor care au fost supuși tragicului experiment roșu, exista o bine delimitată „Zona liberă de comunism”, loc în care politrucii, milițienii şi securiștii regimului nu aveau acces. Activiștii probabil știau ca nu pot obține implicarea afectivă în cauza lor, în susținerea regimului, astfel încât se mulțumeau sa obțină conformarea turmei de sclavi, cu mâini încătușate, dar, în cele din urmă, ne-deposedați de libertatea interioară. Eforturile comuniste de a-i face pe cei împilați sa-si iubească sincer tiranii erau inerțiale, lipsite de orice rafinament, in consecință de o ineficiență absolută.
Astăzi... suntem – nu-i așa? – liberi. Liberi sa înghițim pe nemestecate minciuna poleită "democratic", liberi să ne exprimăm orice opinie corectă politic, Liberi să ne strigăm în gura mare masochismul etnic si rasial. Liberi să ne fie jenă că suntem albi. Sau heterosexuali. Sau - mai rău - ambele. Căci nu ne obligă nimeni sa ne simțim bine în pielea noastră de (încă) majoritari. E chiar contra-indicat. În perioada tiraniei bolșevice, tinerii erau scoși cu forța pe stradă şi obligați să poarte, pe la manifestații cretine, portretele mentorilor roșii. Astăzi, tinerii dau bani grei pe t-shirt-uri cu chipul asasinului comunist comunist Che Guevara. Astăzi nu mai există discriminare venită din exterior. A devenit „trendy” sa ne revendicăm discriminarea, sa ne clamăm presupusa inferioritate morală față de orice grup minoritar, cu precădere etnic ori rasial. În universitățile noastre, în instituțiile noastre, minoritarii au locuri de onoare, garantate indiferent de capacitatea lor, de efortul depus ori de vreo minimă competitivitate. Comunismul predica, grobian si uneori de-a dreptul ridicol, egalitarismul. Astăzi egalitarismul liber consimțit, îmbrățișat cu entuziasm de adepții in număr crescând ai doctrinei PC, ne determină să ne handicapăm voluntar pentru a asigura egalitatea de șanse celor mai puțin înzestrați genetic. Am înlocuit „ura de clasă” cu „ura de rasă”.
Doar că singura rasă pe care avem, nu doar dreptul, ci chiar obligația, de a o uri, este propria noastră rasă...!
(Va urma)
Un comentariu:
Fix la asta ma gandeam si eu cand mi-am adus aminte de 1984 - traim, mai mult sau mai putin, intr-o lume destul de apropriata de aceea.
Libertate? E un citat care circula pe internet si pe care il ador, fix pentru ca e atat de aproape de adevar: "Go to work. Get married. Have some kids. Pay your taxes. Pay your bills. Watch your TV. Follow fashion. Act normal. Obey the Law. And repeat after me: I AM FREE"
In plus sunt de acord cu faptul ca minoritatile au parte de tratament preferential (pe nedrept - doar pentru ca s-au nascut in alta parte, nu pentru ca au facut ceva ca sa il obtina).
Asa ca un exemplu: la multe facultati din Romania, in special in Transilvania minoritatile au locuri "rezervate" pe care romanii nu au dreptul sa se inscrie, dar ei au dreptul sa se inscrie pe locuri de romani. Cand am intrat la facultate in Cluj era sa nu prind loc pentru ca locurile pentru maghiari erau goale, toti inscriindu-se pe locurile de romani.
Situatia actuala e chiar amuzanta - peste tot in lume sunt tot felul de miscari ce promoveaza egalitatea intre doua parti concentrandu-se exclusiv pe problemele uneia singure.
Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie in 50 de ani, daca apuc atat si nu sunt intre timp omorat de un activist pentru pace.
Trimiteți un comentariu