Majoritatea românilor, când vorbesc despre Stat, sunt de fapt într-o ceaţă totală, ne-conştientizând rolul nefast pe care acesta îl exercită asupra vieţilor lor.
Statul este în continuare perceput ca o entitate cvasi-divină, a cărui existenţă nu poate fi pusă la îndoială, şi a cărui acţiuni sunt imanente, independente de voinţa muritorului de rând.
În realitate, Statul Român este o infamă întreprindere „mafiotă” de extorcat banii naivului cetăţean.
Iată, în câteva rânduri, descris modul de funcţionare al acestuia:
- motivaţia reală a politicianului care accede la structurile de putere nu este bunăstarea ţării sau susţinerea unei idei politice. Este banul.
- Banul provine întotdeauna din buzunarul cetăţeanului, obţinut prin diverse metode de extorcare ne-democratice, nesupuse votului, cunoscute drept „taxe” şi „impozite”.
- Conducătorii au acces total la aceşti bani, fără a se confrunta cu vreun control din partea contribuabililor. Chiar dacă teoretic acest control este vag statuat de normele democratice, în realitate lipseşte cu desăvârşire.
- În gestionarea avutului naţional, avut pe care ei l-au creat, cetăţenii României nu au nici un cuvânt de spus. Însăşi Constituţia afirmă acest principiu: „Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale” (art. 74 (2)).
- Banii proveniţi din impozite îngraşă clasa politică şi clientela sa. Aceşti bani sunt direcţionaţi în mod discreţionar, din nou fără nici un control din partea contribuabililor, către proiecte cu bugete hipertrofiate. Discrepanţa dintre rezultatele acestor proiecte şi sumele de bani care au fost achitate este uriaşă. În majoritatea cazurilor, pentru un cost exorbitant obţii un produs de o calitate infectă, un exemplu zdrobitor fiind însăşi infrastructura actuală a României.
- Una dintre cele mai aberante situaţii este cea în care Statul se protejează de proprii cetăţeni, pe banii acestora! Vorbim aici de structurile represive, de cele care în teorie ar trebui să vegheze la liniştea şi ordinea publică. În practică însă fiind vorba doar de un braţ înarmat al Statului, prin care acesta asigură supravieţuirea Sistemului.
În definitiv, cine are nevoie de Statul Român? Ce a făcut acest Stat pentru noi, ca să ne fie indispensabil? Cu riscul de a părea că exagerăm, putem spune că activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor este FURT, în adevăratul sens al cuvântului.
Nu e vorba că ni s-ar cere bani pentru nişte servicii pe care am putea să le acceptăm sau să le refuzăm. Banii ni se iau oricum. Dacă ai intra într-un magazin şi vânzătorul ţi-ar smulge portofelul, ţi-ar lua banii, şi ţi-ar băga pe gât un produs extrem de prost, pe care nu l-ai cerut, de care nu ai nevoie, nu ai considera acesta un JAF în cel mai adevărat sens al cuvântului? Şi chiar l-ai lăsa să facă treaba asta? Chiar nu l-ai lua de gât pentru a-ţi recupera avutul?
În schimb, mâna pe care ţi-o bagă Statul în buzunar, pentru a-ţi lua din ce în ce mai mulţi bani, beneficiază de o imunitate nepermisă, chiar dacă prin asocierea cu exemplul de mai sus tot JAF se numeşte.
Soluţia nu stă, aşa cum cred unii, în schimbarea oamenilor, respectiv a politicienilor. Nu avem nevoie de mafioţi „de omenie”, avem nevoie de desfiinţarea Mafiei. Iar pentru a desfiinţa Mafia, trebuie dărâmat edificiul în care s-au cuibărit mafioţii, sediul lor, respectiv Statul Român.
Până la urmă, ce este mai important pentru tine şi familia ta? Să te legeni în iluzia îndoielnică a unui „Stat Puternic”, „naţional, unitar şi indivizibil”, iar pentru asemenea himere să-ţi înjumătăţeşti nivelul de trai, sau să promovezi bunăstarea celor întreprinzători, cinstiţi şi harnici, fără să-ţi pese de „protecţia socială” a leprelor, a „şmecherilor”, a paraziţilor?
Dacă noi, cetăţenii „Statului Român”, am dărâma democratic monstruosul edificiu fascist, şi l-am înlocui cu eficiente structuri comunitare locale, nu credeţi că viaţa noastră, a celor ce nu avem nevoie de mila nimănui, şi ne bazăm doar pe propriile forţe, ar deveni mult mai bună? E adevărat, pentru paraziţi, pentru cei ce astăzi trăiesc din banii pe care-i iau cu japca, această schimbare n-ar fi deloc benefică.
Dar… cui îi pasă de ei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu